Leica BIOSYSTEMS NCL-g-SARC Mode D'emploi page 67

Reactivul de control negativ
Folosiți un reactiv de control negativ non-specific în locul anticorpului primar cu o secțiune din fiecare specimen al pacientului pentru a
evalua colorația nespecifică și a permite o mai bună interpretare a colorării specifice la situl antigenului.
Țesutul pacientului
Examinați probele pacientului colorate cu NCL-g-SARC ultimele. Intensitatea colorației pozitive trebuie evaluată în contextul oricărei
colorații de fond nespecifice a reactivului de control negativ. La fel ca în cazul oricărui test imunohistochimic, un rezultat negativ
înseamnă că antigenul nu a fost detectat, și nu că antigenul a fost absent în celulele/țesuturile analizate. Dacă este necesar, folosiți un
panel pentru anticorpi pentru identificarea reacțiilor fals negative.
Rezultate așteptate
Țesuturi normale
Clona 35DAG/21B5 detectează proteina gamma-sarcoglican în sarcolemul fibrelor mușchilor scheletici și cardiaci.
Țesuturi anormale
Clona 35DAG/21B5 a fost utilizată în studii imunohistochimice și de imunoamprentă efectuate la peste 930 de pacienți pentru
identificarea unei deficiențe a glicoproteinei asociate distrofinei 35 kD, gamma-sarcoglican.
NCL-g-SARC este recomandat pentru identificarea gamma-sarcoglicanului uman prin imunohistochimie.
Limitări generale
Imunohistochimia este un proces de diagnostic cu mai multe etape, care constă din instruirea specializată în ceea ce privește alegerea
reactivilor adecvați; alegerea, fixarea și procesarea țesutului; prepararea lamei IHC; și interpretarea rezultatelor de colorare.
Colorarea tisulară depinde de manipularea și procesarea țesutului înainte de colorare. Fixarea, congelarea, dezghețarea, spălarea,
uscarea, încălzirea, secționarea necorespunzătoare sau contaminarea cu alte țesuturi ori fluide poate cauza artefacte, captura
anticorpilor sau rezultate fals negative. Rezultatele inconsecvente pot fi atribuite diferențelor în ceea ce privește metodele de fixare și
încorporare, ori neregularităților inerente ale țesutului.
Contracolorația excesivă sau incompletă poate compromite interpretarea adecvată a rezultatelor.
Interpretarea clinică a oricărei colorări sau a absenței acesteia trebuie completată cu studii morfologice utilizând controale adecvate
și trebuie evaluată în contextul antecedentelor clinice ale pacientului, precum și al altor teste de diagnosticare efectuate de către un
patolog calificat.
Anticorpii de la Leica Biosystems Newcastle Ltd sunt destinați utilizării, conform indicațiilor, fie pe secțiuni congelate, fie pe secțiuni
încorporate în parafină cu cerințe de fixare specifice. Poate apărea exprimarea neașteptată a antigenului, în special în neoplasme.
Interpretarea clinică a oricărei secțiuni tisulare colorate trebuie să includă analiza morfologică și evaluarea probelor de control adecvate.
Bibliografie - General
1. National Committee for Clinical Laboratory Standards (NCCLS). Protection of laboratory workers from infectious diseases transmitted
by blood and tissue; proposed guideline. Villanova, P.A. 1991; 7(9). Order code M29-P.
2. Battifora H. Diagnostic uses of antibodies to keratins: a review and immunohistochemical comparison of seven monoclonal and
three polyclonal antibodies. Progress in Surgical Pathology. 6:1–15. eds. Fenoglio-Preiser C, Wolff CM, Rilke F. Field & Wood, Inc.,
Philadelphia.
3. Nadji M, Morales AR. Immunoperoxidase, part I: the techniques and pitfalls. Laboratory Medicine. 1983; 14:767.
4. Omata M, Liew CT, Ashcavai M, Peters RL. Nonimmunologic binding of horseradish peroxidase to hepatitis B surface antigen: a
possible source of error in immunohistochemistry. American Journal of Clinical Pathology. 1980; 73:626.
5. Anderson LVB. Multiplex Western blot analysis of the muscular dystrophy proteins. Chapter 22, p369–386, in Muscular Dystrophy:
Methods and Protocols (number 43 in the Methods in Molecular Medicine series), edited by Bushby KMD & Anderson LVB. 2001.
Humana Press: Totowa, New Jersey.
6. Pogue R, Anderson LVB, Pyle A, et al. Strategy for mutation analysis in the autosomal recessive limb-girdle muscular dystrophies.
Neuromuscular Disorders. 2001; 11(1):80–87.
7. Pollitt C, Anderson LVB, Pogue R, et al. The phenotype of calpainopathy: diagnosis based on a multidisciplinary approach.
Neuromuscular Disorders. 2001; 11(3):287–296.
8. Anderson LVB, Harrison RM, Pogue R, et al. Secondary reduction in calpain 3 expression in patients with limb girdle muscular
dystrophy type 2B and Miyoshi myopathy (primary dysferlinopathies). Neuromuscular Disorders. 2000; 10(8):553–559.
9. Auranen M, Rapola J, Pihko H, et al. Muscle membrane-skeleton protein changes and histopathological characterization of muscle-
eye-brain disease. Neuromuscular Disorders. 2000; 10(1):16–23.
10. Bornemann A and Anderson LVB. Diagnostic protein expression in human muscle biopsies. Brain Pathology. 2000; 10:193–214.
11. Vainzof M, Moreira ES, Canovas M, et al. Partial alpha-sarcoglycan deficiency with retention of the dystrophin-glycoprotein complex
in a LGMD2D family. Muscle Nerve. 2000; 23(6):984–988.
12. Anderson LVB. Immunomarkers for molecular mass. Neuromuscular Disorders. 1999; 9(6-7):421–422.
13. Anderson LVB and Davison K. Multiplex Western blotting system for the analysis of muscular dystrophy proteins. American Journal of
Pathology. 1999; 154(4):1017–1022.
14. Sewry CA, Taylor J, Anderson LVB, et al. Abnormalities in alpha-, beta- and gamma-sarcoglycan in patients with limb-girdle muscular
dystrophy. Neuromuscular Disorders. 1996; 6(6):467–474.
15. Vainzof M, Passos-Bueno MR, Canovas M, et al. The sarcoglycan complex in the six autosomal recessive limb-girdle muscular
dystrophies. Human Molecular Genetics. 1996; 5(12):1963–1969.
16. Noguchi S, McNally EM Othmane KB, et al. Mutations in the dystrophin associated protein-gamma-sarcoglycan in chromosome 13
muscular dystrophy. Science 1995; 270:819–822.
Amendamente la ediția anterioară
Utilizare prevăzută, Avertismente și precauții, Rezultate așteptate.
Data publicării
07 decembrie 2018
4
G-SARC-CE
Page 66