Leica BIOSYSTEMS Novocastra Mode D'emploi page 47

Limitări generale
Imunohistochimia este un proces de diagnostic cu mai multe etape, care constă din instruirea specializată în ceea ce privește alegerea
reactivilor adecvați; alegerea, fixarea și procesarea țesutului; prepararea lamei IHC; și interpretarea rezultatelor de colorare.
Colorarea tisulară depinde de manipularea și procesarea țesutului înainte de colorare. Fixarea, congelarea, dezghețarea, spălarea,
uscarea, încălzirea, secționarea necorespunzătoare sau contaminarea cu alte țesuturi ori fluide pot cauza artefacte, captura anticorpilor
sau rezultate fals negative. Rezultatele inconsecvente pot fi atribuite diferențelor în ceea ce privește metodele de fixare și încorporare,
ori neregularităților inerente ale țesutului.
Contracolorația excesivă sau incompletă poate compromite interpretarea adecvată a rezultatelor.
Interpretarea clinică a oricărei colorări sau a absenței acesteia trebuie completată cu studii morfologice utilizând controale adecvate
și trebuie evaluată în contextul antecedentelor clinice ale pacientului, precum și al altor teste de diagnosticare efectuate de către un
patolog calificat.
Anticorpii de la Leica Biosystems Newcastle Ltd sunt destinați utilizării, conform indicațiilor, fie pe secțiuni congelate, fie pe secțiuni
încorporate în parafină cu cerințe de fixare specifice. Poate apărea exprimarea neașteptată a antigenului, în special în neoplasme.
Interpretarea clinică a oricărei secțiuni tisulare colorate trebuie să includă analiza morfologică și evaluarea probelor de control adecvate.
Bibliografie - General
1. National Committee for Clinical Laboratory Standards (NCCLS). Protection of laboratory workers from infectious diseases
transmitted by blood and tissue; proposed guideline. Villanova, P.A. 1991; 7(9). Order code M29-P.
2. Battifora H. Diagnostic uses of antibodies to keratins: a review and immunohistochemical comparison of seven monoclonal and
three polyclonal antibodies. Progress in Surgical Pathology. 6:1–15. eds. Fenoglio-Preiser C, Wolff CM, Rilke F. Field & Wood, Inc.,
Philadelphia.
3. Nadji M, Morales AR. Immunoperoxidase, part I: the techniques and pitfalls. Laboratory Medicine. 1983; 14:767.
4. Omata M, Liew CT, Ashcavai M, Peters RL. Nonimmunologic binding of horseradish peroxidase to hepatitis B surface antigen: a
possible source of error in immunohistochemistry. American Journal of Clinical Pathology. 1980; 73:626.
5. Von Haefen C, Wieder T, Gillissen B et al. Ceramide induces mitochondrial activation and apoptosis via a bax-dependent pathway in
human carcinoma cells. Oncogene. 2002; 21(25):4009-4019.
6. Takes RP, Baatenburg de Jong RJ, Wijffels K et al. Expression of genetic markers in lymph node metastases compared with their
primary tumours in head and neck cancer. Journal of Pathology. 2001; 194:298-302.
7. Tweddle DA, Malcolm AJ, Cole M et al. p53 cellular localization and function in neuroblastoma. Evidence for defective G1 arrest
despite WAF1 induction in MYCN-amplified cells. American Journal of Pathology. 2001; 158(6): 2067-2077.
8. Ramani P and Lu Q-L. Expression of bcl-2 gene product in neuroblastoma. Journal of Pathology. 1994; 172:273-278.
9. Pezzella F, Tse AGD, Cordell JL et al. Expression of the bcl-2 oncogene protein is not specific for the 14;18 chromosomal
translocation. American Journal of Pathology. 1990; 137(2):225-232.
Amendamente la ediția anterioară
Compoziția reactivilor, Concentrația totală a proteinelor, Recomandări de utilizare, Avertizări și măsuri de precauție, Rezultate
preconizate.
Data publicării
03 octombrie 2018
4
BCL-2-L-CE
Page 46