Leica BIOSYSTEMS Novocastra Mode D'emploi page 46

Reduceți la minimum contaminarea microbiană a reactivilor, în caz contrar poate apărea o creștere a colorării nespecifice.
Timpii sau temperaturile de incubație care diferă de valorile specificate pot genera rezultate eronate. Orice astfel de modificări trebuie
validate de către utilizator.
Controlul calității
Diferențele în ceea ce privește procesarea țesutului și procedurile tehnice în laboratorul utilizatorului pot cauza o variabilitate
semnificativă a rezultatelor, necesitând efectuarea cu regularitate de controale interne, în plus față de următoarele proceduri.
Probele de control trebuie să fie probe proaspete de autopsie/biopsie/chirurgicale, fixate în formalină, procesate și încorporate în ceară
de parafină cât mai curând posibil și în aceeași manieră ca și probele pacientului.
Țesutul de control pozitiv
Folosit pentru a indica țesuturile pregătite corect și tehnicile de colorare adecvate.
O probă de țesut de control pozitiv trebuie să fie inclusă pentru fiecare set de condiții de testare în fiecare etapă de colorare.
Un țesut cu colorare pozitivă slabă este mai adecvat decât un țesut cu colorare pozitivă puternică în vederea unui control optim al
calității și pentru a detecta nivelurile minore de degradare a reactivului.
2
Țesutul de control pozitiv recomandat este amigdala
Dacă țesutul de control pozitiv nu demonstrează colorația pozitivă, rezultatele obținute cu specimenele de testare trebuie considerate
nevalide.
Țesutul de control negativ
Trebuie examinat după țesutul de control pozitiv pentru a verifica specificitatea informațiilor de etichetare ale antigenului țintă în funcție
de anticorpul primar.
Țesutul de control negativ recomandat este cerebelul.
Ca alternativă, varietatea de tipuri diferite de celule prezente în majoritatea secțiunilor tisulare oferă frecvent locuri de control negativ, dar
acest lucru trebuie verificat de către utilizator.
Colorația nespecifică, dacă este prezentă, are, de obicei, un aspect difuz. Colorația sporadică a țesutului conjunctiv poate fi observată,
de asemenea, în secțiuni de țesuturi fixate în mod excesiv în formalină. Folosiți celule intacte pentru interpretarea rezultatelor de
colorare. Celulele necrotice sau degenerate se colorează deseori într-un mod nespecific. Se pot observa rezultate fals pozitive ca
3
urmare a legării non-imunologice a proteinelor sau produșilor de reacție ai substratului. Acestea pot fi cauzate, de asemenea, de
enzimele endogene precum pseudoperoxidaza (eritrocite), peroxidaza endogenă (citocromul C) sau biotina endogenă (de exemplu,
ficat, sân, creier, rinichi), în funcție de tipul de imunocolorație folosit. Pentru a diferenția activitatea enzimelor endogene sau legarea
nespecifică a enzimelor de imunoreactivitatea specifică, pot fi colorate țesuturi suplimentare de la pacient numai cu substrat-cromogen
sau, respectiv, complexe enzimatice (avidină-biotină, streptavidină, polimer etichetat) și substrat-cromogen. În cazul în care colorația
specifică are loc în țesutul de control negativ, rezultatele obținute pe probele pacientului trebuie să fie considerate nevalide.
Reactivul de control negativ
Folosiți un reactiv de control negativ non-specific în locul anticorpului primar cu o secțiune din fiecare specimen al pacientului pentru a
evalua colorația nespecifică și a permite o mai bună interpretare a colorării specifice la situl antigenului.
Țesutul pacientului
Examinați probele pacientului colorate cu NCL-L-bcl-2 ultimele. Intensitatea colorației pozitive trebuie evaluată în contextul oricărei
colorații de fond nespecifice a reactivului de control negativ. La fel ca în cazul oricărui test imunohistochimic, un rezultat negativ
înseamnă că antigenul nu a fost detectat, și nu că antigenul a fost absent în celulele/țesuturile analizate. Dacă este necesar, folosiți un
panel pentru anticorpi pentru identificarea reacțiilor fals negative.
Rezultate așteptate
Țesuturi normale
Clona bcl-2/100/D5 a colorat citoplasma și membrana limfocitelor în zonele de manta și zonele celulelor T ale splinei, ganglionului
limfatic, amigdalei și timusului. S-a observat de asemenea colorare în tubulele renale, keratinocitele bazale, celulele epiteliale
bazale ale colului uterin și tubului falopian, fibroblastele stromale ale sânului și ovarului, celulele mușchilor netezi ai miometrului și
sincitiotrofoblastele din placentă. (Numărul total al cazurilor normale evaluate = 55).
Țesuturi tumorale
Clona bcl-2/100/D5 a colorat 88/113 limfoame difuze cu celule B mari, 8/26 boala lui Hodgkin, 13/15 limfoame foliculare, 11/12
limfoame limfocitare cronice, 7/7 limfoame cu celule din manta, 3/6 limfoame anaplastice cu celule T cu celule mari, 4/4 limfoame
angioimunoblastice cu celule T, 3/3 limfoame cu celule T, 3/3 limfoame T/NK, 1/1 limfom limfoblastic acut cu celule B, 1/1 limfom
limfoblastic acut cu celule B/T primitive, 1/1 limfom cu celule T periferice și 1/1 limfom al zonei marginale, 2/4 tumori pulmonare
(incluzând 1/1 carcinom non-microcelular, 1/1 adenocarcinom, 0/1 carcinom cu celule scuamoase și 0/1 carcinom cu celule mari),
2/4 tumori ovariene (incluzând 1/1 cistadenocarcinom seros, 1/1 carcinom cu celule clare, 0/1 tumoare malignă cu celule germinale
și 0/1 cistadenocarcinom mucinos), 1/4 tumori hepatice (incluzând 1/1 carcinom metastatic, 0/2 carcinoame hepatocelulare și 0/1
colangiocarcinom), 3/3 carcinoame papilare tiroidiene, 2/2 carcinoame ductale mamare infiltrate, 2/2 tumori metastatice de origine
necunoscută, 1/2 carcinoame cu celule renale, 1/2 carcinoame cervicale cu celule scuamoase și 1/1 carcinoid atipic al timusului. Nu s-a
observat vreo colorare în tumori cerebrale (0/2), tumori esofagiene (0/2), tumori gastrice (0/2), tumori ale limbii (0/2), tumori testiculare
(0/2), tumori ale colonului (0/2), tumori rectale (0/2), tumori ale pielii (0/2), tumori ale țesuturilor moi (0/2) și o tumoare a laringelui (0/1).
(Numărul total al cazurilor tumorale evaluate = 236).
NCL-L-bcl-2 este recomandat pentru evaluarea expresiei oncoproteinei bcl-2 în țesuturi normale și neoplazice.
BCL-2-L-CE
Page 45